țârlâitór (rar) (-lâ-i-) adj. m., pl. țârlâitóri; f. sg. și pl. țârlâitoáre adjectivțârlâitor
ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlâitori, -oare, adj. (Rar) Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor. adjectivțârlâitor
ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlâitori, -oare, adj. (Rar) Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor. substantiv feminințârlâitor
țârlâitoáre (rar) (-lâ-i-) s. f., g.-d. art. țârlâitórii; pl. țârlâitóri substantiv feminințârlâitoare
țârlâitoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țârlâitoare | țârlâitoarea |
plural | țârlâitori | țârlâitorile | |
genitiv-dativ | singular | țârlâitori | țârlâitorii |
plural | țârlâitori | țârlâitorilor |