țârlâit definitie
- Vezi aici mai multe rimețârlâit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțâ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțâr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuâit
ȚÂRLÂÍT, țârlâituri, s. n. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei. [Var.: țurluít s. n.] - V. țârlâi. substantiv neutruțârlâit
țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele]. verbțărlăì
ȚÂRLĂÍ vb. IV v. țârlâi. verbțârlăi
țârlâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 țấrlâie, imperf. 3 sg. țârlâiá; conj. prez. 3 să țấrlâie verbțârlâi
țî́rlîĭ, a -í v. intr. (var. din țîrîĭ; it. zirlare, a șuĭera [sturzu], ngr. tsirlizome, am diareĭe. Rudă și cu cĭuruĭ 2, țurloĭ, gîrlă ș. a. multe). Șuĭer cu trilurĭ (vorbind de păsărele). Cînt lung și supțire [!]: ĭa nu maĭ țîrlîi și tu cu glasu tăŭ pițigăĭat ! verbțîrlîĭ
ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Rar; despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică. verbțârlâi
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițârlâit
| țârlâit | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țârlâit | țârlâitul |
| plural | țârlâituri | țârlâiturile | |
| genitiv-dativ | singular | țârlâit | țârlâitului |
| plural | țârlâituri | țârlâiturilor | |