țârlâi definitie

țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele]. temporarțărlăì

țârlâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 țấrlâie, imperf. 3 sg. țârlâiá; conj. prez. 3 să țấrlâie verbțârlâi

țî́rlîĭ, a v. intr. (var. din țîrîĭ; it. zirlare, a șuĭera [sturzu], ngr. tsirlizome, am diareĭe. Rudă și cu cĭuruĭ 2, țurloĭ, gîrlă ș. a. multe). Șuĭer cu trilurĭ (vorbind de păsărele). Cînt lung și supțire [!]: ĭa nu maĭ țîrlîi și tu cu glasu tăŭ pițigăĭat ! verbțîrlîĭ

ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Rar; despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică. verbțârlâi

țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele]. verbțărlăì

ȚÂRLĂÍ vb. IV v. țârlâi. verbțârlăi

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluițârlâi

țârlâi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)țârlâi țârlâire țârlâit țârlâind singular plural
țârlâind țârlâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țârlâi (să)țârlâi țârlâiam țârlâii țârlâisem
a II-a (tu) țârlâi (să)țârlâi țârlâiai țârlâiși țârlâiseși
a III-a (el, ea) țârlâie (să)țârlâiai țârlâia țârlâi țârlâise
plural I (noi) țârlâim (să)țârlâim țârlâiam țârlâirăm țârlâiserăm
a II-a (voi) țârlâiți (să)țârlâiți țârlâiați țârlâirăți țârlâiserăți
a III-a (ei, ele) țârlâie (să)țârlâie țârlâiau țârlâi țârlâiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z