țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele]. temporarțărlăì
țârlâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 țấrlâie, imperf. 3 sg. țârlâiá; conj. prez. 3 să țấrlâie verbțârlâi
țî́rlîĭ, a -í v. intr. (var. din țîrîĭ; it. zirlare, a șuĭera [sturzu], ngr. tsirlizome, am diareĭe. Rudă și cu cĭuruĭ 2, țurloĭ, gîrlă ș. a. multe). Șuĭer cu trilurĭ (vorbind de păsărele). Cînt lung și supțire [!]: ĭa nu maĭ țîrlîi și tu cu glasu tăŭ pițigăĭat ! verbțîrlîĭ
ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Rar; despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică. verbțârlâi
țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele]. verbțărlăì
ȚÂRLĂÍ vb. IV v. țârlâi. verbțârlăi
țârlâi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)țârlâi | țârlâire | țârlâit | țârlâind | singular | plural | ||
țârlâind | țârlâiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | țârlâi | (să)țârlâi | țârlâiam | țârlâii | țârlâisem | |
a II-a (tu) | țârlâi | (să)țârlâi | țârlâiai | țârlâiși | țârlâiseși | ||
a III-a (el, ea) | țârlâie | (să)țârlâiai | țârlâia | țârlâi | țârlâise | ||
plural | I (noi) | țârlâim | (să)țârlâim | țârlâiam | țârlâirăm | țârlâiserăm | |
a II-a (voi) | țârlâiți | (să)țârlâiți | țârlâiați | țârlâirăți | țârlâiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | țârlâie | (să)țârlâie | țârlâiau | țârlâiră | țârlâiseră |