țârcovnic definitie

țîrcóvnic (-ci), s. m. – Dascăl. – Var. țercovnic, țîrcomnic. Sl. crŭkovĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 435; Conev 108), cf. bg. crăkovnik, slov., rus. cerkovnik. substantiv masculințîrcovnic

țârcóvnic (pop.) s. m., pl. țârcóvnici substantiv masculințârcovnic

țîrcóvnic m. (vsl. crŭkŭvĭnikŭ, d. crŭky, gen. crŭkŭve, biserică, care vine d. vgerm. khiricâ, ngerm. kirche, biserică, d. vgr. kyriaké, Duminica; bg. cŭrkovnik și čerkovnik, rus. cerkóvnik. V. țîrcov, circovĭ. Cp. cu ceasornic, duhovnic). Iron. Servitor de biserică (clisiarh, paraclisier). – Și -ómnic (Ĭov. 35). substantiv masculințîrcovnic

țârcovnic m. paraclisier. [Slav. ȚRŬKŬVĬNĬKŬ (din ȚRŬKY, biserică)]. substantiv masculințârcovnic

ȚÂRCÓVNIC, țârcovnici, s. m. (Pop.) Persoană care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici; p. ext. cântăreț, dascăl de biserică. – Din sl. țŭrkovĭnikŭ. substantiv masculințârcovnic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițârcovnic

țârcovnic   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țârcovnic țârcovnicul
plural țârcovnici țârcovnicii
genitiv-dativ singular țârcovnic țârcovnicului
plural țârcovnici țârcovnicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z