ȚÂRCÂITÚRĂ s. f. v. țârâitură. substantiv feminințârcâitură
țârcâitură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țârcâitură | țârcâitura |
plural | țârcâituri | țârcâiturile | |
genitiv-dativ | singular | țârcâituri | țârcâiturii |
plural | țârcâituri | țârcâiturilor |