țârcâi definitie
- Vezi aici mai multe rimețârcâi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțâ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțâr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuâi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucâi
tărcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tărcheáză verb tranzitivtărca
TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv). verb tranzitivtărca
țî́rcîĭ, a -í v. tr. (d. țîrc). Fam. Mulg cîte puțin orĭ prost. – În Trans. și țîrcotesc. verb tranzitivțîrcîĭ
ȚÂRCÂÍ, țârcâiesc, vb. IV. Intranz. (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu. ♦ Tranz. (Reg.) A mulge o vacă, o capră etc., care are lapte puțin. – Din țârc. verb tranzitivțârcâi
ȚÂRCÂÍ vb. IV v. țârâi2. verb tranzitivțârcâi
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluițârcâi
| țârcâi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)țârcâi | țârcâire | țârcâit | țârcâind | singular | plural | ||
| țârcâind | țârcâiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | țârcâiesc | (să)țârcâi | țârcâiam | țârcâii | țârcâisem | |
| a II-a (tu) | țârcâi | (să)țârcâiești | țârcâiai | țârcâiși | țârcâiseși | ||
| a III-a (el, ea) | țârcâiește | (să)țârcâiai | țârcâia | țârcâi | țârcâise | ||
| plural | I (noi) | țârcâim | (să)țârcâim | țârcâiam | țârcâirăm | țârcâiserăm | |
| a II-a (voi) | țârcâiți | (să)țârcâiți | țârcâiați | țârcâirăți | țârcâiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | țârcâie | (să)țârcâiască | țârcâiau | țârcâiră | țârcâiseră | ||