țârcâi definitie

tărcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tărcheáză verb tranzitivtărca

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv). verb tranzitivtărca

țî́rcîĭ, a v. tr. (d. țîrc). Fam. Mulg cîte puțin orĭ prost. – În Trans. și țîrcotesc. verb tranzitivțîrcîĭ

ȚÂRCÂÍ, țârcâiesc, vb. IV. Intranz. (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu. ♦ Tranz. (Reg.) A mulge o vacă, o capră etc., care are lapte puțin. – Din țârc. verb tranzitivțârcâi

ȚÂRCÂÍ vb. IV v. țârâi2. verb tranzitivțârcâi

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluițârcâi

țârcâi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)țârcâi țârcâire țârcâit țârcâind singular plural
țârcâind țârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țârcâi (să)țârcâiesc țârcâiam țârcâii țârcâisem
a II-a (tu) țârcâiești (să)țârcâi țârcâiai țârcâiși țârcâiseși
a III-a (el, ea) țârcâie (să)țârcâiai țârcâia țârcâi țârcâise
plural I (noi) țârcâim (să)țârcâim țârcâiam țârcâirăm țârcâiserăm
a II-a (voi) țârcâiți (să)țârcâiți țârcâiați țârcâirăți țârcâiserăți
a III-a (ei, ele) țârcâie (să)țârcâiască țârcâiau țârcâi țârcâiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z