tîrîít m. (d. a tîrîi). Est. Pl. Papucĭ, tîrlicĭ. adjectivtîrîit
țîrîít, -ă adj. Cu tremurăturĭ, cu intermitențe: șuĭerătură țîrîită. Iron. Dat cîte puțin: mîncare țîrîită. Adv. Țîrîind: cînd tornĭ țîrîit, se face spumă. Cu țîrîita, cîte puțin: eŭ țĭ-am dat baniĭ grămadă, și tu mi-ĭ daĭ cu țîrîita. adjectivțîrîit
ȚÂRÂÍT1 adv. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță; tremurat. – Din țârâi2. adjectivțârâit
!țârâíta (cu ~) loc. adv. invariabilțârâita
ȚÂRÂÍTA s. f. art. (în loc. adv.) Cu țârâita = puțin câte puțin. – Din țârâi2. invariabilțârâita