țârâiálă s. f., g.-d. art. țârâiélii; pl. țârâiéli substantiv feminin țârâială
ȚÂRÂIÁLĂ, țârâieli, s. f. Faptul de a țârâi2; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: țârcâiálă s. f.] – Țârâí2 + suf. -eală. substantiv feminin țârâială
târâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. târâiélii; pl. târâiéli substantiv feminin târâială
TÂRÂIÁLĂ, târâieli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) târî. – Târâi + suf. -eală. substantiv feminin târâială
| țârâială | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țârâială | țârâiala |
| plural | țârâieli | țârâielile | |
| genitiv-dativ | singular | țârâieli | țârâielii |
| plural | țârâieli | țârâielilor | |