ȚÂPURITOÁRE, țâpuritoare, s. f. (Reg.) Femeie care țâpurește. – Țâpuri + suf. -toare. substantiv feminințâpuritoare
| țâpuritoare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țâpuritoare | țâpuritoarea |
| plural | țâpuritoare | țâpuritoarele | |
| genitiv-dativ | singular | țâpuritoare | țâpuritoarei |
| plural | țâpuritoare | țâpuritoarelor | |