țâncă definitie
- Vezi aici mai multe rimețâncă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțâ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțân
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuncă
țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin [!] mulțimea asta ? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș. substantiv feminințînc
țấncă (rar) s. f., g.-d. art. țấncei; pl. țấnce substantiv feminințâncă
ȚẤNCĂ, țânce, s. f. (Rar) Fetiță, copiliță. – Din țânc. substantiv feminințâncă
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank]. verb tranzitivtanca
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițâncă
| țâncă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țâncă | țânca |
| plural | țânce | țâncele | |
| genitiv-dativ | singular | țânce | țâncei |
| plural | țânce | țâncelor | |