ȚÂNÁȘ, -Ă, țânași, -e, adj. (Reg.) Răzbunător. – Din țin (prez. ind. al lui ține) + suf. -aș. adjectivțânaș
țânaș | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | țânaș | țânașul | țânașă | țânașa |
plural | țânași | țânașii | țânașe | țânașele | |
genitiv-dativ | singular | țânaș | țânașului | țânașe | țânașei |
plural | țânași | țânașilor | țânașe | țânașelor |