țânțăríme s. f., g.-d. art. țânțărímii substantiv feminin țânțărime
ȚÂNȚĂRÍME s. f. Mulțime de țânțari1. – Țânțar1 + suf. -ime. substantiv feminin țânțărime
| țânțărime | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țânțărime | țânțărimea |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | țânțărimi | țânțărimii |
| plural | — | — | |