țâmburúc s. n., pl. țâmburúce substantiv neutruțâmburuc
țâmburuc | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țâmburuc | țâmburucul |
plural | țâmburuce | țâmburucele | |
genitiv-dativ | singular | țâmburuc | țâmburucului |
plural | țâmburuce | țâmburucelor |