țâhlă definitie

țî́hlă, țî́hliș, V. sihl-. substantiv feminințîhlă

síhlă f., pl. e (din maĭ raru silhă, var. din *tîhlă, *tîlhă. Cp. cu tihăraĭe și cu ung. szilfa, ulm. Cu vsl. suhlĭ, vreascurĭ, uscăturĭ, din cauza formeĭ silhă, n’are legătură. V. tîlhar). Desiș (hățiș) într’o pădure: de abea putea străbate pin desișu întunecos al uneĭ sihle de carpenĭ tinerĭ (Hogaș, VR. 1914, 4-5, 121). — Mold. -. Și țihlă, mold. țî-. In Trans. vest (Vicĭu) sîlhă, „brad înalt„, la Frîncu „codru”. V. bunget, codru, ciriteĭ, brad. substantiv femininsihlă

ȚẤHLĂ s. f. v. sihlă. substantiv feminințâhlă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițâhlă

țâhlă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țâhlă țâhla
plural țâhle țâhlele
genitiv-dativ singular țâhle țâhlei
plural țâhle țâhlelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z