ȚÂGÂLÍT adj. v. ȚÂGÂLI. [DLRM] adjectivțâgâlit
ȚÂGÂLÍ, țâgâlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ciupi, a ciuguli. verb tranzitivțâgâli
țâgălit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | țâgălit | țâgălitul | țâgălită | țâgălita |
plural | țâgăliți | țâgăliții | țâgălite | țâgălitele | |
genitiv-dativ | singular | țâgălit | țâgălitului | țâgălite | țâgălitei |
plural | țâgăliți | țâgăliților | țâgălite | țâgălitelor |