ȚÂGÂLÍRE s. f. v. ȚÂGÂLI. [DLRM] substantiv feminințâgâlire
ȚÂGÂLÍ, țâgâlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ciupi, a ciuguli. verb tranzitivțâgâli
țâgălire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țâgălire | țâgălirea |
plural | țâgăliri | țâgălirile | |
genitiv-dativ | singular | țâgăliri | țâgălirii |
plural | țâgăliri | țâgălirilor |