țâțișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. țâțișoárei; pl. țâțișoáre substantiv feminințâțișoară
ȚÂȚIȘOÁRĂ, țâțișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țâță (1); țâțucă. – Țâță + suf. -ișoară. substantiv feminințâțișoară
țâțișoară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țâțișoară | țâțișoara |
plural | țâțișoare | țâțișoarele | |
genitiv-dativ | singular | țâțișoare | țâțișoarei |
plural | țâțișoare | țâțișoarelor |