reduceri si promotii 2018
Definitie țâțâit - ce inseamna țâțâit - Dex Online

țâțâit definitie

tătăít (-tă), adj. – (Mold.) Peltic. Creație spontană. adjectiv tătăit

tătăít, -ă adj. (d. sunetu t des repetat). Mold. nord. Rar. Bîlbîit. adjectiv tătăit

TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Reg.) Care vorbește peltic. – Formație onomatopeică. adjectiv tătăit

tătăít (reg.) adj. m., pl. tătăíți; f. tătăítă, pl. tătăíte adjectiv tătăit

țâțâít s. n., pl. țâțâíturi substantiv neutru țâțâit

ȚÂȚÂÍT, țâțâituri, s. n. Faptul de a țâțâi; (concr.) sunet ascuțit, strident. – V. țâțâi. substantiv neutru țâțâit

țîțîí (-i, -ít), vb.1. A dîrdîi, a clipi, a trepida. – 2. A palpita, a zvîcni. – 3. A cînta greierul. – 4. A scoate tremolouri de către un instrument. – Var. țîțîia, țîții. Creație expresivă, cf. hîțîi, fîțîi, bîțîi, țîrîi.Der. țîțîială, s. f. (tremur, palpitație, dîrdîială; tremolo); țîțeică (var. țițeica), s. f. (Olt., Trans., balansoar); țiței, s. m. (zer de lapte acru; petrol brut) probabil numit așa pentru că forma o masă densă care tremura; țîțînă (var. țițină), s. f. (balama; furuncul), mr. țînțînă (direct de la țîță, după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306; Cihac, II, 436 și Pușcariu 1742; de la un lat. *titῑna, după Pascu, I, 173); țuțula, vb. (Trans., a legăna); țuțul, s. n. (Trans., balansoar, leagăn). verb țîțîi

țîțî́ĭ n. V. țițeĭ. verb țîțîĭ

țățăì v. a tremura, a sălta (inima), a se legăna. [Onomatopee]. verb țățăì

țâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 țấțâie, imperf. 3 sg. țâțâiá; conj. prez. 3 să țấțâie verb țâțâi

țițéĭ n., pl. urĭ (d. țîță). Vest. 1. Un fel de urdă lichidă care ĭese din zeru pus la foc cînd amestecĭ răpede [!] peste tot, pe cînd urda ĭese deasupra cînd amestecĭ încet (Viciŭ). „Zeru din cazan cu untu ce plutește deasupra e turnat în căzĭ, unde e lăsat să se răcească. Aci, după ce s´a ales untu închegat, i se dă drumu țițeĭuluĭ pe dedesupt [!] pintr´un [!] cep” (GrS. 6, 57), 2. Petrol brut, păcură supțire [!], de coloare [!] neagră pînă la galben deschis. – În est țîțî́ĭ. verb țițeĭ

țî́țîĭ, a v. intr. (ung. cicázni, pron țiț-, a te fîțîi. Cp. și cu bîțîĭ și cu bg. cicam, sug, cu rom. țîță și cu sîrb. cicijati, a fi foarte zgîrcit). Fam. Îmĭ sug dințiĭ scoțînd sunetu ț (ca mitocaniĭ). A-țĭ țîțîi măseaua (după băutură), a-țĭ fi foarte poftă de băutură. A-țĭ țîțîi inima de frică, a-țĭ fi foarte frică. verb țîțîĭ

ȚÂȚÂÍ, țấțâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale și insecte) A țârâi2 (2). 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. 3. A tremura. ◊ Expr. A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. – Onomatopee. verb țâțâi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țâțâit

țâțâit   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țâțâit țâțâitul
plural țâțâituri țâțâiturile
genitiv-dativ singular țâțâit țâțâitului
plural țâțâituri țâțâiturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z