reduceri si promotii 2018
Definitie țâțâi - ce inseamna țâțâi - Dex Online

țâțâi definitie

țățăì v. a tremura, a sălta (inima), a se legăna. [Onomatopee]. temporar țățăì

țîțîí (-i, -ít), vb.1. A dîrdîi, a clipi, a trepida. – 2. A palpita, a zvîcni. – 3. A cînta greierul. – 4. A scoate tremolouri de către un instrument. – Var. țîțîia, țîții. Creație expresivă, cf. hîțîi, fîțîi, bîțîi, țîrîi.Der. țîțîială, s. f. (tremur, palpitație, dîrdîială; tremolo); țîțeică (var. țițeica), s. f. (Olt., Trans., balansoar); țiței, s. m. (zer de lapte acru; petrol brut) probabil numit așa pentru că forma o masă densă care tremura; țîțînă (var. țițină), s. f. (balama; furuncul), mr. țînțînă (direct de la țîță, după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306; Cihac, II, 436 și Pușcariu 1742; de la un lat. *titῑna, după Pascu, I, 173); țuțula, vb. (Trans., a legăna); țuțul, s. n. (Trans., balansoar, leagăn). verb țîțîi

țîțî́ĭ n. V. țițeĭ. verb țîțîĭ

țățăì v. a tremura, a sălta (inima), a se legăna. [Onomatopee]. verb țățăì

țâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 țấțâie, imperf. 3 sg. țâțâiá; conj. prez. 3 să țấțâie verb țâțâi

țițéĭ n., pl. urĭ (d. țîță). Vest. 1. Un fel de urdă lichidă care ĭese din zeru pus la foc cînd amestecĭ răpede [!] peste tot, pe cînd urda ĭese deasupra cînd amestecĭ încet (Viciŭ). „Zeru din cazan cu untu ce plutește deasupra e turnat în căzĭ, unde e lăsat să se răcească. Aci, după ce s´a ales untu închegat, i se dă drumu țițeĭuluĭ pe dedesupt [!] pintr´un [!] cep” (GrS. 6, 57), 2. Petrol brut, păcură supțire [!], de coloare [!] neagră pînă la galben deschis. – În est țîțî́ĭ. verb țițeĭ

țî́țîĭ, a v. intr. (ung. cicázni, pron țiț-, a te fîțîi. Cp. și cu bîțîĭ și cu bg. cicam, sug, cu rom. țîță și cu sîrb. cicijati, a fi foarte zgîrcit). Fam. Îmĭ sug dințiĭ scoțînd sunetu ț (ca mitocaniĭ). A-țĭ țîțîi măseaua (după băutură), a-țĭ fi foarte poftă de băutură. A-țĭ țîțîi inima de frică, a-țĭ fi foarte frică. verb țîțîĭ

ȚÂȚÂÍ, țấțâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale și insecte) A țârâi2 (2). 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. 3. A tremura. ◊ Expr. A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. – Onomatopee. verb țâțâi

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului țâțâi

țâțâi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țâțâi țâțâire țâțâit țâțâind singular plural
țâțâind țâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țâțâi (să) țâțâi țâțâiam țâțâii țâțâisem
a II-a (tu) țâțâi (să) țâțâi țâțâiai țâțâiși țâțâiseși
a III-a (el, ea) țâțâie (să) țâțâiai țâțâia țâțâi țâțâise
plural I (noi) țâțâim (să) țâțâim țâțâiam țâțâirăm țâțâiserăm
a II-a (voi) țâțâiți (să) țâțâiți țâțâiați țâțâirăți țâțâiserăți
a III-a (ei, ele) țâțâie (să) țâțâie țâțâiau țâțâi țâțâiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z