!țâști interj. invariabil țâști
țîștĭ, V. tuștĭ. invariabil țîștĭ
țuștĭ (Mold.) interj. care arată zgomotu unuĭa care ĭese orĭ fuge de odată (rudă cu rut. šustĭ): copiiĭ țuștĭ de supt [!] pat, supt pat, în pat ! – În sud și țî́ștĭ, în Munt. țî́ștĭ, țîbî́ștĭ și bî́ștĭ. (Bîștĭ se zice și cînd mînĭ oile). În Olt. vî́ștĭ (Șez. 1922, 54). V. țîșnesc. invariabil țuștĭ
ȚÂȘTI interj. v. țuști. invariabil țâști
tîști interj. – Exprimă ideea de săritură neașteptată. – Var. țusti. Creație expresivă, cf. fîș(t). – Der. țîșni (var. țișni), vb. (a izvorî, a ieși; a ieși în sus cu putere, a emana), în loc de *țîștni, cu suf. expresiv -ni; țîșnitor, adj. (care izvorăște, care emană cu avînt); țîșnitură, s. f. (salt, săritură; șuvoi); țușcă, s. f. (batistă cu noduri cu care se bat cei ce pierd la anumite jocuri; varietate de oi); țîșpoacă (var. țîșmoacă), s. f. (poșircă; Mold., lapte acru); țiștoacă, s. f. (tinerică, domnișoară); țoșcă (var. toșcă), s. f. (sac, desagă), comtaminat cu tașcă. invariabil tîști
*țâști-bấști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști invariabil țâști-bâști
táșcă (-tắști), s. f. – Traistă, tolbă, sac, raniță. – Var. teașcă, teșcoi, te(c)șilă, tecșoi, înv. ticseu, tixeu. Germ. Tasche, prin intermediul mag. táska, pol. taszka, rut., rus. slov. táška (Cihac, II, 403; Miklosich, Fremdw., 132; REW 8592). substantiv feminin tașcă
táșcă s. f., g.-d. art. tắștii; pl. tắști substantiv feminin tașcă
táșcă, tăști, s.f. – Geantă de piele sau din pânză, în care se țin diferite obiecte, tutunul, banii: „Și cum avea tașcă mare de piele, a băgat mâna-n tașcă și a scos din ea câteva mânuri de galbeni de aur” (Bilțiu 1999: 420). Tășcari, poreclă pentru locuitorii din Firiza (T.B. Dăncuș: 2005). – Din germ. Tasche, prin intermediul magh. táska, ucr. táška (Cihac cf. DER). substantiv feminin tașcă
táșcă f., pl. tăștĭ (ung. táska, buzunar, tașcă, d. vgerm. tasca, ngerm. tasche; pol. taszka, rut. táška, it. tasca). Geantă de ținut banĭ, hîrtiĭ de valoare, scrisorĭ ș. a. substantiv feminin tașcă
tașcă f. Mold. Tr. 1. pungă: iască împistrită cu bumbi; 2. sac: butilca o puse într’o tașcă a diligenței AL. [Ung. TÁSKA (din nemț. Tasche)]. substantiv feminin tașcă
TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc.; tecșilă, tășulă. – Din ucr. taška, magh. táska. substantiv feminin tașcă