ȚÂȘPOÁCĂ, țâșpoace, s. f. (Reg.) Poșircă. ♦ Mâncare de proastă calitate, zeamă lungă. substantiv feminin țâșpoacă
țâșpoacă s. f. sg. tutun de calitate inferioară substantiv feminin țâșpoacă
țîșpoácă (oa dift.) f., pl. e (probabil, slav). Est. Lapte stricat și înăcrit. Fig. Iron. Bulearcă, vin prost. – Și țîșmoacă și țîșmoagă. V. poșircă. substantiv feminin țîșpoacă
| țâșpoacă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țâșpoacă | țâșpoaca |
| plural | țâșpoace | țâșpoacele | |
| genitiv-dativ | singular | țâșpoace | țâșpoacei |
| plural | țâșpoace | țâșpoacelor | |