reduceri si promotii 2018
Definitie țâșnire - ce inseamna țâșnire - Dex Online

țâșnire definitie

țâșníre s. f., g.-d. art. țâșnírii; pl. țâșníri substantiv feminin țâșnire

ȚÂȘNÍRE, țâșniri, s. f. Acțiunea de a țâșni și rezultatul ei; apariție, săritură bruscă. – V. țâșni. substantiv feminin țâșnire

țâșní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâșnésc, imperf. 3 sg. țâșneá; conj. prez. 3 să țâșneáscă verb țâșni

ȚÂȘNÍ, țâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. ♦ A sări, a împroșca. 2. (Despre ființe) A apărea, a sări, a ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A pomi brusc, a se repezi, a se năpusti. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe. – Din țâșt. verb țâșni

țîșnésc v. intr. (vsl. *cyšnonti. V. țușnesc1 și țuștĭ). Ĭes cu putere dintr´o deschizătură mică (vorbind de lichide): apa țîșnește din pompă. Fig. Ĭes de odată [!], fac țuștĭ: am țîșnit odată cu țărna´n cap (Cr.). V. zbughesc. verb țîșnesc

a țâșni duhul (din cineva) expr. (er.) a ejacula. verb ațâșniduhul

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țâșnire

țâșnire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țâșnire țâșnirea
plural țâșniri țâșnirile
genitiv-dativ singular țâșniri țâșnirii
plural țâșniri țâșnirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z