șugubăț definitie

șugubắț (-eáță), adj.1. Asasin. – 2. Periculos. – 3. Poznaș. Sl. dušegubĭcĭ (Șeineanu, Semasiol., 216; Tiktin), cf. deșugubină, apropiat prin etimologie populară de a șugui „a glumi”. adjectiv șugubăț

șugubắț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. duše-gubĭcĭ, perzător [!] de suflet, criminal, de unde s´a făcut *de șugubăț, apoĭ, supt [!] infl. luĭ a șugui, șugubăț. V. șugubină). Vechĭ. Ucigaș. Azĭ. Est. Fam. Poznaș (glumeț orĭ care-țĭ face surprize neplăcute): om, cal, loc șugubăț. Vechĭ și șigu-. adjectiv șugubăț

șugubắț adj. m., pl. șugubéți; f. șugubeáță, pl. șugubéțe adjectiv șugubăț

șugubăț a. Mold. 1. primejdios: locurile acestea sunt șugubețe CR.; 2. răutăcios: veverițele șugubețe care sar sglobii OD.; 3. glumeț: bre! ce om șugubăț ! Al. [Vechiu-rom. șugubăț, ucigaș, criminal = slav. (DU)ȘEGUBĬȚĬ, ucigaș (v. șugubină): slăbirea treptată a sensului e analogă cu a lui bazaconie; accepțiunea de «glumeț» rezultă din influență lui șuguì]. adjectiv șugubăț

ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. (înv.) Primejdios; înșelător, amăgitor. [Var.: șugubéț, -eáță adj.] – Din sl. dušegubĭcĭ. adjectiv șugubăț

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului șugubăț

șugubăț   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șugubăț șugubățul șugubeață șugubeața
plural șugubeți șugubeții șugubețe șugubețele
genitiv-dativ singular șugubăț șugubățului șugubețe șugubeței
plural șugubeți șugubeților șugubețe șugubețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z