ștroh definitie

STROH s. n. (Reg.) 1. Rămășiță de fân (sfărâmat) cu care se fac (la țară) inhalații pentru bolnavii care suferă de astmă, bronșită etc. și baie pentru copii. 2. Strat de paie care servește de culcuș pentru animale. – Din germ. Stroh. substantiv neutru stroh

stroh, -uri, s.n. – Resturi de paie. – Din germ. stroh „paie„. substantiv neutru stroh

stroh (reg.) s. n. substantiv neutru stroh

stroh n. Mold. pleavă de fân uscat: de câte ori veți fi dormit în Stroh CR. [Nemț. (STREU)STROH]. substantiv neutru stroh

stroh și ștroh n., pl. urĭ (ca și trohot și rudă cu grohot. Cp și cu germ. stroh, paĭe. V. străjac). Nord. Sfârmătură de fîn (care se întrebuințează și ca așternut): a dormi în stroh. Așternut de porc saŭ și de om. Iron. Așternut nestrîns, trohot: strîngețĭ strohu, leneșule ! V. strat, tîrnomeată, ogrinjĭ. substantiv neutru stroh

stroh (-huri), s. n. – Resturi de paie. – Var. ștroh. Germ. Stroh „paie”. Tiktin respinge acest etimon, bazîndu-se pe pronunțarea aspirată a finalei rom.; dar cf. șuh ‹ germ. Schuh. Probabil că trebuie să se pornească de la o pronunțare germ. dialectală cu h aspirat. – Der. din sl. *sŭtrochŭ ‹ sŭtreti „a mărunți” (Tiktin; Candrea) este mai puțin probabilă. În Mold. și Bucov. – Der. strohăi, vb. (a se curăța de stroh); străiac, s. n. (Mold., Trans., saltea), din germ. Strohsack (Candrea). substantiv neutru stroh

STROH s. n. (Reg.) 1. Rămășiță de fân (sfărâmat) cu care se fac (la țară) inhalații pentru bolnavii care suferă de astmă, bronșită etc. și baie pentru copii. 2. Strat de paie care servește de culcuș pentru animale. – Din ger. Stroh. substantiv neutru stroh