șterge definitie

șterg, șters, a șterge v. tr. (lat. extĕrgĕre și -ére, pv. esterger [it. térgere, vfr. terdre, vsp. terger]. V. de-tersiv. Cp. cu merg). Curăț (periind, spălînd, frecînd orĭ răzuind): a șterge haĭnele de colb, de pete, fața de sudoare, tabla de cretă, nasu de mucĭ. Fac să dispară (periind, frecînd, răzuind orĭ spălînd orĭ pin [!] vre-o procedură chimică): a șterge o pată cu clor, cu benzină, a șterge haĭnele cu peria, a șterge un cuvînt de pe hîrtie (răzuindu-l cu guma saŭ cu briceagul saŭ trăgînd peste el liniĭ așa în cît [!] să nu maĭ poată fi citit). Fig. Anulez, suprim, scot, înlătur: a șterge un articul dintr´o lege. Fac să se uĭte, să nu se maĭ considere: a șterge amintirea unuĭ lucru, a șterge rușinea uneĭ înfrîngerĭ pintr´o [!] strălucită biruință. Fam. Iron. Șterpelesc, fur: a șterge punga cuĭva. Trag, aplic (răpede [!]): ĭ-a șters o palmă. A o șterge, a spăla putina, a dispărea pe furiș. A șterge de pe fața pămîntuluĭ, a suprima (a ucide, a dărăma [!]). A șterge cu buretele, a da uĭtăriĭ, a ĭerta. Șterge-te pe bot ! (iron.), pune-țĭ pofta´n cuĭ, rabdă ! verb tranzitivșterg

ștérge (-g, -rs), vb.1. A curăța, a usca, a zvînta. – 2. A curăța de praf, a freca, a scutura. – 3. A rade, a tăia, a bara, a anula. – 4. A elimina, a distruge, a anihila. – 5. A fura, a șterpeli. – 6. A face să dispară din minte, din amintire. – 7. (Cu pron. o) A pleca repede, a ieși în grabă. – 8. A atinge ușor, a linge. – Mr. aștergu, aștersu, aștergere, megl. șterg(iri). Lat. extĕrgĕre (Pușcariu 1643; REW 3088), cf. prov. esterzer, v. fr. esterdre, cat. estargir, sp. estarcir; probabil confundat cu abstergere.Der. ștergar, s. n. (prosop, șervet; batistă, batic); ștergător, adj. (care șterge); ștergătoare, s. f. (cîrpă); ștergură, s. f. (Trans., prosop); cf. mînăștergură; șters, adj. (curățat, frecat, ras; decolorat; ros; uitat); neșters, adj. (neuitat); ștersătură (var. ștersură), s. f. (pasaj scris și șters). verb tranzitivșterge

șterge, șterg v. t. 1. a lovi, a izbi 2. a fura verb tranzitivșterge

ștérge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șterg, perf. s. 1 sg. șterséi, 1 pl. ștérserăm; ger. ștergấnd; part. șters verb tranzitivșterge

ȘTÉRGE, șterg, vb. III. 1. Tranz. A freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă. ◊ Expr. (Fam.) A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate. (Refl.; fam.) A se șterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua gândul (de la ceva). 2. Tranz. A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc. ◊ Expr. A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta. ♦ A înlătura o înregistrare anterioară de pe banda magnetică, în vederea unei noi înregistrări. ♦ A scoate din evidență; a anula. 3. Refl. A-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare. ♦ A-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca. 4. Tranz. și refl. A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte. ◊ Expr. (Tranz.) A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge. 5. Refl. și tranz. A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-1 ușor. ♦ Tranz. (Rar) A lovi, a izbi. ◊ Expr. (Fam.) A șterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă. 6. Tranz. Fig. (Fam.) A fura, a șterpeli. [Perf. s. ștersei, part. șters] – Lat. extergere. verb tranzitivșterge

șterge v. 1. a face să dispară figura, colorile, întipărirea unui lucru: a șterge o pată, a șterge cu buretele; 2. a scoate apa, praful, prin frecare: a șterge mâinile, a șterge de praf; 3. a rade ceva scris: a șterge un articol din lege; 4. a nimici: a șterge de pe fața pământului; 5. a curăța, a purifica: a șterge de pe frunte pata unei infamii; 6. Fig. a face să se uite: nu era om în mintea căruia să se șteargă lesne o înfruntare Od.; 7. fam. a fura: hoțul mi-a șters ceasul; a o șterge, a peri din ochi; 8. a da o lovitură pe furiș: i-a șters o palmă; 9. a dispare: vechile-i instituții se șterg, se nimicesc GR. AL. [Lat. EXTERGERE]. verb tranzitivșterge

a o șterge expr. a pleca pe neobservate. verb tranzitivaoșterge

a șterge putina expr. a pleca pe neobservate. verb tranzitivaștergeputina

a se șterge pe bot (de ceva) expr. a fi nevoit să renunțe la ceva. verb tranzitivaseștergepebot

gumă de șters SIDA expr. prezervativ. verb tranzitivgumădeșterssida

a o șterge la papuc expr. a pleca pe neobservate. verb tranzitivaoștergelapapuc

a șterge cu buretele expr. a da uitării o greșeală; a ierta. verb tranzitivaștergecuburetele

a șterge mucii cuiva expr. (sport – în box) a lovi adversarul la nas. verb tranzitivaștergemuciicuiva

a șterge de pe fața pământului expr. 1. a omorî (pe cineva). 2. a distruge (ceva), a nimici (ceva). verb tranzitivaștergedepefațapământului

șterge-mă din cartea de imobil expr. (înv., glum.) băutură alcoolică ieftină, de proveniență incertă. verb tranzitivștergemădincarteadeimobil

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluișterge

șterge   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)șterge ștergere șters ștergând singular plural
ștergând ștergeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) șterg (să)șterg ștergeam ștersei ștersesem
a II-a (tu) ștergi (să)ștergi ștergeai șterseși șterseseși
a III-a (el, ea) șterge (să)ștergeai ștergea șterse ștersese
plural I (noi) ștergem (să)ștergem ștergeam șterserăm șterseserăm
a II-a (voi) ștergeți (să)ștergeți ștergeați șterserăți șterseserăți
a III-a (ei, ele) șterg (să)șteargă ștergeau șterseră șterseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z