șleau definitie

credit rapid online ifn

3) șleaŭ m., pl. ei (o silabă, d. germ. schlehe, porumbar). Un fel de copac bun de foc (porumbar orĭ un fel de stejar ?). substantiv masculinșleaŭ

șleáu (-uri), s. n.1. Urmă, dîră lăsată de roți pe sol. – 2. Drum natural, nepregătit, indicat numai de urmele lăsate de vehicule. – 3. Drum, rută. – Pe șleau, fără înconjur. – Var. Mold. șeah, înv. șleav. Pol. szlach, sznak, rut. šljak (Tiktin; Candrea; cf. Cihac, II, 390). substantiv neutrușleau

credit rapid online ifn

șleáu (-uri), s. n. – Trăgătoare, ștreang tras de cai. – Var. șleah. Pol. szla, szleja, rut. slyjá, din sl. silo „laț” (Cihac, II, 390; Tiktin). Der. din săs. Schlîf (Lacea, Dacor., III, 745) este mai puțin probabilă. substantiv neutrușleau

șleau1 (ulm) (rar) s. m., art. șleául; pl. șlei, art. șléii substantiv neutrușleau

2) șleaŭ (vest) și șleah (est) n., pl. urĭ (o silabă, d. rus. sleiá, rut. šliĭá, hamurile de pe spinare; pol. szleja. szla, ceh. szle, d. germ. schleife). Trăgătoare, curea groasă și lungă de vre-o doĭ metri (cîte una de fiecare parte) cu care se leagă calu de crucea trăsuriĭ cu doĭ caĭ. – În vest și șleav, șleaf, în nord șlih. substantiv neutrușleaŭ

1) șleaŭ (vest) și șleah (est) n., pl. urĭ (o silabă, d. rut. šlĕah, pol. szlach, szlak, drum bătut, d. mgerm. slage, urmă, ngerm. schlagen, a bate, scglagbahn, drum bătut. Cp. cu turc. ișlek, bătăturit. V. și pistă). Drum mare și ob. al carelor: a merge pe șleah. Pe șleah, de-a dreptu, fără ocolurĭ, fără perifraze: a spune pe șleaŭ. – În vest și șeaf și șleav. La Isp. (CL. 12, 204) șlec. Cp. cu praf, prav, praŭ; stuf, stuh; stîrv, stîrf; vîrf, vîrv ș. a. V. hățaș 1. substantiv neutrușleaŭ

șleau2 (drum de țară, ștreang, pădure) s. n., art. șleául; pl. șleáuri substantiv neutrușleau

șleau n. drumul cel mare: carul din șleau când iese, îndată se sfărâmă; pe șleau, pe drumul bătut, fig. deadreptul, fără ocoluri: i-am zis pe șleau. [Mold. șleah = pol. SZLACH]. substantiv neutrușleau

ȘLEAU3, șlei, s. n. Pădure cu arbori de specii diferite. [PI. și: șleauri] – Cf. germ. Schlehe. substantiv neutrușleau

ȘLEAU1, șleauri, s. n. Drum de țară natural, neamenajat, bătătorit de căruțe. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) pe șleau = a vorbi deschis, fără înconjur. ♦ (Rar) Firul unei ape curgătoare. [Var.: șleah s. n.] – Din pol. szlak, ucr. šljah. substantiv neutrușleau

ȘLEAU2, șleauri, s. n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței ori a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ștreang. – Din ucr. šleja. substantiv neutrușleau

pe șleau expr. în mod sincer. substantiv neutrupeșleau

a vorbi pe față / pe șleau expr. a vorbi sincer, a spune adevărul fără menajamente. substantiv neutruavorbipefață

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișleau

șleau   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șleau șleaul
plural șlei șleii
genitiv-dativ singular șleau șleaului
plural șlei șleilor
șleau   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șleau șleaul
plural șlei șleii
genitiv-dativ singular șleau șleaului
plural șlei șleilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z