șleáhtic s. m., pl. șleáhtici substantiv masculin șleahtic
ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2). – Cf. pol. szlachcic. substantiv masculin șleahtic
șleáhticĭ (ea dift.) m., pl. tot așa (rus. šleáhtičĭ, nobil; pol. szlachcic). Vechĭ. Nobil leșesc. – Și -ic. substantiv masculin șleahticĭ
| șleahtic | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șleahtic | șleahticul |
| plural | șleahtici | șleahticii | |
| genitiv-dativ | singular | șleahtic | șleahticului |
| plural | șleahtici | șleahticilor | |