șleahtă definitie

credit rapid online ifn

șleahtă, șlehte s. f. (peior.) clică, bandă; gloată, ceată substantiv femininșleahtă

șleáhtă f., pl. șlehte (rus. rut. slĕáhta, pol. szlachta, nobleță, d. vgerm. slahta, ngerm. geschlecht, neam, rasă). Nobilimea leșească (orĭ și cea rusească) de odinioară. Fig. Iron. Clică, gașcă, ceată de oamenĭ vrednicĭ de dispreț. – Și șlahtă (după pol.). V. pospolită, moțpan. substantiv femininșleahtă

credit rapid online ifn

șleáhtă s. f., g.-d. art. șléhtei; (cete) pl. șléhte substantiv femininșleahtă

șleahtă f. 1. od. nobleța polonă: în zilele lui Albreht Craiul șleahta a pierit; 2. azi, clică, ceată; 3. (ironic) partid: șleahta ciocoiască. [Rus. ȘLIAHTA, nobleța polonă (din nemț. (GE)SCHLECHT); v. pospolită]. substantiv femininșleahtă

ȘLEÁHTĂ, (1) șlehte, s. f. 1. (Peior.) Clică, bandă; gloată, ceată. 2. Nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi. – Din pol. szlachta. substantiv femininșleahtă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișleahtă

șleahtă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șleahtă șleahta
plural șlehte șlehtele
genitiv-dativ singular șlehte șlehtei
plural șlehte șlehtelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z