ȘISTOÁRE, șistori, s. f. (Reg.) Cingătoare, betelie. ♦ Fașă (1). substantiv femininșistoare
șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”. substantiv femininșiștoare
șiștoáre și șitoáre f., pl. orĭ (cp. cu vsl. šiti, a coase). Nord. Fîșie, petică cu care se strînge fusta saŭ pantaloniĭ. substantiv femininșiștoare
șiștoare f. Mold. 1. bandă mărginașă la stofe; 2. mâner la crângul morii: prâsnelul este alcătuit din șapte șiștori. [Origină necunoscută]. substantiv femininșiștoare
șistoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șistoare | șistoarea |
plural | șistori | șistorile | |
genitiv-dativ | singular | șistori | șistorii |
plural | șistori | șistorilor |