ȘIRÚȚ, șiruțuri, s. n. Șiruleț. – Din șir + suf. -uț. substantiv neutrușiruț
șiruț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șiruț | șiruțul |
plural | șiruțuri | șiruțurile | |
genitiv-dativ | singular | șiruț | șiruțului |
plural | șiruțuri | șiruțurilor |