șiríc, V. siric. substantiv neutrușiric
SIRÍC, siricuri, s. n. Prăjină cu care se conduc plutele. ♦ Prăjină care se poartă sprijinită de umăr și cu ajutorul căreia se duc greutăți, legate de capătul dinspre spate. – Tc. sırık. substantiv neutrusiric
| șiric | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șiric | șiricul |
| plural | șiricuri | șiricurile | |
| genitiv-dativ | singular | șiric | șiricului |
| plural | șiricuri | șiricurilor | |