șiretenie definitie

șireténie f. (d. șiret, adj.). Fire șireată: șiretenia vulpiĭ. substantiv femininșiretenie

șireténie (-ni-e) s. f., art. șireténia (-ni-a), g.-d. art. șireténiei; pl. șireténii, art. șireténiile (-ni-i-) substantiv femininșiretenie

șiretenie f. fire șireată: șiretenia vulpei. substantiv femininșiretenie

ȘIRETÉNIE¹, șiretenii, s. f. Însușirea de a fi șiret²; faptă sau vorbă șireată; viclenie, perfidie, șireție. – Șiret² + suf. -enie. substantiv femininșiretenie

ȘIRETÉNIE², șiretenii, s. f. (Pop.) Desfășurare, curs (al unei întâmplări, al unei situații), istorisire cu multe peripeții; p. ext. relatare a unei întâmplări, a unei situații etc.; tărășenie. [Var.: șiriténie s. f.] – Cf. șir. substantiv femininșiretenie