șiret definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeșiret
- Vezi aici mai multe rimeșiret
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuși
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușir
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuet
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curet
șirét (-eátă), adj. – Viclean, perfid. – Mr. șiret. Tc. (arab.) șirret (Roesler 609; Șeineanu, II, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), cf. ngr. σιρέτης. – Der. șiretenie, s. f. (viclenie, perfidie); șiretlic (var. Mold. șireclic, șiriclic), s. n. (vicleșug, șmecherie), din tc. șirretlik; șireție, s. f. (înv., viclenie). adjectivșiret
2) șirét, -eátă adj., pl. ețĭ, ete (turc. șirret, răutăcĭos, cîrcotaș, d. ar. širret, răutate; ngr. sîrb. siret). Isteț, care nu poate fi înșelat: om, vulpoĭ șiret. Adv. Cu șiretenie: a privi șiret. – În nord șîrăt, -ată, pl. ețĭ, ete. adjectivșiret
șirét1 adj. m., pl. șiréți; f. șireátă, pl. șiréte adjectivșiret
șirét2 s. n., pl. șiréturi adjectivșiret
șiret a. fin și isteț, viclean.: avea fața șireată. [Turc. ȘIRRET, răutăcios]. ║ m. om șiret: șiret cu șiret anevoie se înșală. adjectivșiret
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. adjectivșiret
șirét (șireturi), adj. – Cordon, laț. – Mr., megl. șirit. Tc. șerit (Roesler 609; Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1886), cf. ngr. σιρίτι. substantiv neutrușiret
1) șirét n., pl. urĭ (turc. șerit, șerid, șiret, găitan; ngr. siriti, bg. sîrb. širit, šerit. Cp. cu sărad). Găitan lat cu care se mărginește saŭ se ornează o haĭnă ș. a. substantiv neutrușiret
șiret n. panglică lătăreață, șnur: o jiletcă roșie cu șireturi de fir NEGR. [Turc. ȘIRET, galon]. substantiv neutrușiret
ȘIRÉT1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit. substantiv neutrușiret
a se trage de șireturi (cu cineva) expr. a fi în relații bune (cu cineva), a fi bun prieten (cu cineva); a se purta foarte familiar (cu cineva). substantiv neutruasetragedeșireturi
Siret n. 1. cel mai însemnat din rî-urile României, ieSe din Bucovina, taie Moldova aproape pe la mijloc și se varsă în Dunăre după un curs de 535 km.; 2. șeS pe ambele maluri ale rîului; 3. oraș vechiu în Bucovina, așezat pe malul drept al rîului cu acelaș nume: 9000 loc. temporarsiret
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișiret
| șiret | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | șiret | șiretul | șireată | șireata |
| plural | șireți | șireții | șirete | șiretele | |
| genitiv-dativ | singular | șiret | șiretului | șirete | șiretei |
| plural | șireți | șireților | șirete | șiretelor | |
| șiret | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șiret | șiretul |
| plural | șireți | șireții | |
| genitiv-dativ | singular | șiret | șiretului |
| plural | șireți | șireților | |