șip (șipuri), s. n. – Sticlă, butelcă. Mag. sip „pipă” (Tiktin); schimbul semantic nu este clar. În Mold. substantiv neutrușip
3) șip n., pl. urĭ (ung. sip, lulea; rut. [d. rom.] šip, șip). Est. Flacon, sticluță: un șip de parfum. substantiv neutrușip
șip n. Mold. flacon: ia tainic șipul ăsta, să-l verși în al său vin AL. [Cf. ung. SIP, pipă]. substantiv neutrușip
ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”. substantiv neutrușip
șipurésc, V. șupuresc. temporarșipuresc
șupurésc (mă) v. refl. (ung. ?). Nord. Mă strecor, mă furișez: să șupuresc pe după gardurĭ și staŭ toată noaptea afară (Arh. 1905, 13). – La Cant. șipuresc. Și șubulesc (Btș.). temporarșupuresc