șipoțél s. n., pl. șipoțéle substantiv neutru șipoțel
ȘIPOȚÉL, șipoțele, s. n. Diminutiv al lui șipot. – Șipot + suf. -el. substantiv neutru șipoțel
| șipoțel | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șipoțel | șipoțelul |
| plural | șipoțele | șipoțelele | |
| genitiv-dativ | singular | șipoțel | șipoțelului |
| plural | șipoțele | șipoțelelor | |