șípcă (-ci), s. f. – Lemn subțire și lung de formă paralelipipedică. Bg., sb., slov. šipka, šibka (Tiktin; Candrea), din sl. šiba. – Der. șipcui, vb. (a scoate șipci dintr-un trunchi; a umple cu șipci spațiile libere ale unei armături). substantiv feminin șipcă
șípcă (-ci), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser sturio). – Var. șip. Rus. šip (Candrea). substantiv feminin șipcă
șípcă f., pl. ĭ (bg. sîrb. šipka, vargă). Sud. Bucată de scîndură tăĭată în lung, lată de vre-o 2-3 centimetri și lungă de cîțĭ-va metri și care se întrebuințează la tavane tencuite ș. a. substantiv feminin șipcă
șípcă s. f., g.-d. art. șípcii; pl. șipci substantiv feminin șipcă
șipcă f. șindrilă. [Serb. ȘIBKA]. substantiv feminin șipcă
ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., sb. šipka. substantiv feminin șipcă
Șipca (Pasul) f. trecătoare în Balcanii centrali, celebră prin lupta Rușilor și Turcilor din 1877. temporar șipca
| șipcă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șipcă | șipca |
| plural | șipci | șipcile | |
| genitiv-dativ | singular | șipci | șipcii |
| plural | șipci | șipcilor | |