șinuire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeșinuire
- Vezi aici mai multe rimeșinuire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuși
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
șinuíre s. f., g.-d. art. șinuírii; pl. șinuíri substantiv femininșinuire
ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit1. – V. șinui. substantiv femininșinuire
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă verb tranzitivșinui
șinuì v. a lega cu șine: roți șinuite. verb tranzitivșinuì
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. verb tranzitivșinui
șinuĭésc v. tr. (d. șină). Leg cu șine: roate șinuite. Aștern cu șine: drumu șinuit (cale ferată). verb tranzitivșinuĭesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișinuire
| șinuire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șinuire | șinuirea |
| plural | șinuiri | șinuirile | |
| genitiv-dativ | singular | șinuiri | șinuirii |
| plural | șinuiri | șinuirilor | |