șinor definitie

credit rapid online ifn

șnur n., pl. urĭ (rut. šnur, pol. sznur, d. germ. schnur). Găitan, șiret de legat ghetele ș. a. Șnuru șoseleĭ, șleau, șleahu (Munt. vest. CL. 1910, 8, 898). – În Trans. șinor, n., pl. oare (d. ung. sinor, zsinór, din germ. schnur). Și șinúră, pl. ĭ (Maram.). V. tîrsînă. substantiv neutrușnur

șinór, -uri, (șinur, jinor), s.n. – Șnur, panglică, sfoară, șiret. „Fâșie de piele policromă folosită la decorarea cojoacelor sau a chimirelor” (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). Șinorica, uliță prin mijlocul satului; „îi lungă ca un șnur” (Odobescu 1973). – Din germ. Schnur, prin intermediul magh. zsinór (DER). substantiv neutrușinor

credit rapid online ifn

șinór, V. șnur. substantiv neutrușinor

șinór (reg.) s. n., pl. șinoáre substantiv neutrușinor

ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinor. substantiv neutrușinor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișinor

șinor   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șinor șinorul
plural șinoare șinoarele
genitiv-dativ singular șinor șinorului
plural șinoare șinoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z