șindrilít s. n. adjectiv șindrilit
ȘINDRILÍT1 s. n. Faptul de a șindrili. [Var.: (reg.) șindilít s. n.] – V. șindrili. adjectiv șindrilit
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili. adjectiv șindrilit
șindrilí, șindrilesc, (șindili), vb. tranz. – A acoperi o clădire cu șindrilă: „Drumu' și l-aș șindili / Cu șindilă de mătasă” (Memoria 2001: 63). – Din șindrilă. verb tranzitiv șindrili
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă verb tranzitiv șindrili
ȘINDRILÍ, șindrilesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o clădire cu șindrilă; a șindrui. [Var.: (reg.) șindilí vb. IV] – Din șindrilă. verb tranzitiv șindrili
șindilésc (est) și șindrilésc (vest) v. tr. (d. șindilă). Acoper (casa) cu șindilă. verb tranzitiv șindilesc
| șindrilit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | șindrilit | șindrilitul | șindrilită | șindrilita |
| plural | șindriliți | șindriliții | șindrilite | șindrilitele | |
| genitiv-dativ | singular | șindrilit | șindrilitului | șindrilite | șindrilitei |
| plural | șindriliți | șindriliților | șindrilite | șindrilitelor | |