șindrilă f. scândură de lemn ce servă la învelit case. [Nemț. SCHINDEL]. substantiv feminin șindrilă
ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel. substantiv feminin șindrilă
șindrilí, șindrilesc, (șindili), vb. tranz. – A acoperi o clădire cu șindrilă: „Drumu' și l-aș șindili / Cu șindilă de mătasă” (Memoria 2001: 63). – Din șindrilă. verb tranzitiv șindrili
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă verb tranzitiv șindrili
ȘINDRILÍ, șindrilesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o clădire cu șindrilă; a șindrui. [Var.: (reg.) șindilí vb. IV] – Din șindrilă. verb tranzitiv șindrili
șindilésc (est) și șindrilésc (vest) v. tr. (d. șindilă). Acoper (casa) cu șindilă. verb tranzitiv șindilesc
| șindrili | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) șindrili | șindrilire | șindrilit | șindrilind | singular | plural | ||
| șindrilind | șindriliți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | șindrilesc | (să) șindrilesc | șindrileam | șindrilii | șindrilisem | |
| a II-a (tu) | șindrilești | (să) șindrilești | șindrileai | șindriliși | șindriliseși | ||
| a III-a (el, ea) | șindrilește | (să) șindrileai | șindrilea | șindrili | șindrilise | ||
| plural | I (noi) | șindrilim | (să) șindrilim | șindrileam | șindrilirăm | șindriliserăm | |
| a II-a (voi) | șindriliți | (să) șindriliți | șindrileați | șindrilirăți | șindriliserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | șindrilesc | (să) șindrilească | șindrileau | șindriliră | șindriliseră | ||