șíndră, V. șindilă. substantiv femininșindră
ȘÍNDRĂ, șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din sb. šindra. substantiv femininșindră
șindílă (est) și șindrílă (vest) f., pl. e (germ. schindel, d. lat. scindula și scándula, șindilă; ceh. šindel, sîrb. šindala, šindra, ung. zsindel, zsindelĭ, V. scîndură). Draniță, șiță, scîndurică despicată de acoperit casele țărăneștĭ: casă acoperită cu șindilă (col). Bețișor lat (în Munt. spetează) care se lipește pe hîrtie ca să formeze zmeu. – În Ban. și Serbia șindilă, șindră, șîndră. V. prăștilă. substantiv femininșindilă
șindílă (est) și șindrílă (vest) f., pl. e (germ. schindel, d. lat. scindula și scándula, șindilă; ceh. šindel, sîrb. šindala, šindra, ung. zsindel, zsindelĭ, V. scîndură). Draniță, șiță, scîndurică despicată de acoperit casele țărăneștĭ: casă acoperită cu șindilă (col). Bețișor lat (în Munt. spetează) care se lipește pe hîrtie ca să formeze zmeu. – În Ban. și Serbia șindilă, șindră, șîndră. V. prăștilă. temporarșindilă
șindră | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șindră | șindra |
plural | șindre | șindrele | |
genitiv-dativ | singular | șindre | șindrei |
plural | șindre | șindrelor |