ȘINDILÍT1 s. n. v. șindrilit1. adjectivșindilit
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. verb tranzitivșindili
șindilésc (est) și șindrilésc (vest) v. tr. (d. șindilă). Acoper (casa) cu șindilă. verb tranzitivșindilesc
șindilit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șindilit | șindilitul | șindilită | șindilita |
plural | șindiliți | șindiliții | șindilite | șindilitele | |
genitiv-dativ | singular | șindilit | șindilitului | șindilite | șindilitei |
plural | șindiliți | șindiliților | șindilite | șindilitelor |