șifonát s. n. adjectiv șifonat
ȘIFONÁT1 s. n. Faptul de a (se) șifona. – V. șifona. adjectiv șifonat
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona. adjectiv șifonat
SIFONÁT, -Ă, sifonați, -te, adj. (Despre lichide) Amestecat cu sifon (3). – V. sifona. adjectiv sifonat
SIFONÁT, -Ă, sifonați, -te, adj. (Despre lichide) Amestecat cu sifon (3). – V. sifona. adjectiv sifonat
SIFONÁ, sifonéz, vb. I. Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu bioxid de carbon. – Din fr. siphonner. verb tranzitiv sifona
SIFONÁ vb. I. tr. 1. A transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon mai jos decât restul conductei. [< fr. siphonner]. verb tranzitiv sifona
sifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 sifoneáză verb tranzitiv sifona
ȘIFONÁ vb. tr., refl. 1. a (se) cocoloși, a (se) mototoli. 2. (fam.) a (se) supăra, a (se) simți jignit. (< fr. chiffonner) verb tranzitiv șifona
SIFONÁ vb. tr. 1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon1 (1). 2. a trece o conductă pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decât restul conductei. (< fr. siphonner) verb tranzitiv sifona
SIFONÁ, sifonez, vb. I Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu dioxid de carbon. – Din fr. siphonner. verb tranzitiv sifona
ȘIFONÁ vb. I. tr., refl. A (se) cocoloși, a (se) mototoli. ♦ tr., refl. A jigni (pe cineva) prin vorbe sau prin fapte. ♦ refl. (Fam.) A se supăra, a se simți jignit. [< fr. chiffonner]. verb tranzitiv șifona
șifona, șifonez I. v. t. a bate (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se bosumfla. verb tranzitiv șifona
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză verb tranzitiv șifona
șifonà v. a mototoli (= fr. chiffonner). verb tranzitiv șifonà
ȘIFONA, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. verb tranzitiv șifona
*șifonéz v. tr. (fr. chiffonner). Barb. Boțesc, mototolesc. Fig. Supăr, ofensez, jignesc. verb tranzitiv șifonez
a șifona mutra expr. (cuiva) expr. a desfigura (pe cineva) în bătaie. verb tranzitiv așifonamutra
| șifonat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | șifonat | șifonatul | șifonată | șifonata |
| plural | șifonați | șifonații | șifonate | șifonatele | |
| genitiv-dativ | singular | șifonat | șifonatului | șifonate | șifonatei |
| plural | șifonați | șifonaților | șifonate | șifonatelor | |