șifonare definitie

SIFONÁ, sifonéz, vb. I. Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu bioxid de carbon. – Din fr. siphonner. verb tranzitivsifona

SIFONÁ vb. I. tr. 1. A transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon mai jos decât restul conductei. [< fr. siphonner]. verb tranzitivsifona

SIFONÁ vb. tr. 1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon¹ (1). 2. a trece o conductă pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decât restul conductei. (< fr. siphonner) verb tranzitivsifona

sifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 sifoneáză verb tranzitivsifona

SIFONÁ, sifonez, vb. I Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu dioxid de carbon. – Din fr. siphonner. verb tranzitivsifona

ȘIFONÁ vb. tr., refl. 1. a (se) cocoloși, a (se) mototoli. 2. (fam.) a (se) supăra, a (se) simți jignit. (< fr. chiffonner) verb tranzitivșifona

șifona, șifonez I. v. t. a bate (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se bosumfla. verb tranzitivșifona

ȘIFONÁ vb. I. tr., refl. A (se) cocoloși, a (se) mototoli. ♦ tr., refl. A jigni (pe cineva) prin vorbe sau prin fapte. ♦ refl. (Fam.) A se supăra, a se simți jignit. [< fr. chiffonner]. verb tranzitivșifona

șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză verb tranzitivșifona

șifonà v. a mototoli (= fr. chiffonner). verb tranzitivșifonà

ȘIFONA, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. verb tranzitivșifona

*șifonéz v. tr. (fr. chiffonner). Barb. Boțesc, mototolesc. Fig. Supăr, ofensez, jignesc. verb tranzitivșifonez

a șifona mutra expr. (cuiva) expr. a desfigura (pe cineva) în bătaie. verb tranzitivașifonamutra