ȘIF s.n. (Germanism) Galion2; navă mare. [< germ. Schiff]. substantiv neutru șif
ȘIF s. n. (poligr.) planșetă (de zinc) pe care se așază zațul; galion (4). (< germ. Schiff) substantiv neutru șif
șif (-furi), s. n. – Galion, în tipografie. Germ. Schiff. – Este îndoielnic dacă șifan, s. n. (cîrlig, cîrlig al barcagiilor) are aceeași origine. substantiv neutru șif
*șif n., pl. urĭ (germ. schiff). Galion, scîndurică pe care zețaru așează în coloană literele culese și așezate provizoriŭ pe vingălac. substantiv neutru șif
șif s. n., pl. șífuri substantiv neutru șif
șif n. în tipografie: scândură rectangulară numită galion. [Nemț. (SATZ) SCHIFF]. substantiv neutru șif
ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff. substantiv neutru șif
SIF s.n. Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. [< fr. sif < cuv. arab]. substantiv neutru sif
SIF s. n. creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. (< fr. sif) substantiv neutru sif
șif | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șif | șiful |
plural | șifuri | șifurile | |
genitiv-dativ | singular | șif | șifului |
plural | șifuri | șifurilor |