șif definitie

ȘIF s.n. (Germanism) Galion²; navă mare. [< germ. Schiff]. substantiv neutru șif

ȘIF s. n. (poligr.) planșetă (de zinc) pe care se așază zațul; galion (4). (< germ. Schiff) substantiv neutru șif

șif (-furi), s. n. – Galion, în tipografie. Germ. Schiff. – Este îndoielnic dacă șifan, s. n. (cîrlig, cîrlig al barcagiilor) are aceeași origine. substantiv neutru șif

*șif n., pl. urĭ (germ. schiff). Galion, scîndurică pe care zețaru așează în coloană literele culese și așezate provizoriŭ pe vingălac. substantiv neutru șif

șif s. n., pl. șífuri substantiv neutru șif

șif n. în tipografie: scândură rectangulară numită galion. [Nemț. (SATZ) SCHIFF]. substantiv neutru șif

ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff. substantiv neutru șif

SIF s.n. Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. [< fr. sif < cuv. arab]. substantiv neutru sif

SIF s. n. creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. (< fr. sif) substantiv neutru sif