ȘICANATÓR, -OÁRE adj. Care șicanează, căruia îi place să șicaneze; șicanier. [< șicana + -tor, după fr. chicaneur]. adjectivșicanator
ȘICANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care șicanează, căruia îi place să șicaneze. (după fr. chicaneur) adjectivșicanator
*șicanatór, -oáre adj. Care șicanează, ĭubitor de șicană: uniĭ avocațĭ îs șicanatorĭ. adjectivșicanator
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre adjectivșicanator
șicanator a. și m. care șicanează, cui place a șicana. adjectivșicanator
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. adjectivșicanator
șicanator | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șicanator | șicanatorul | șicanatoare | șicanatoarea |
plural | șicanatori | șicanatorii | șicanatoare | șicanatoarele | |
genitiv-dativ | singular | șicanator | șicanatorului | șicanatoare | șicanatoarei |
plural | șicanatori | șicanatorilor | șicanatoare | șicanatoarelor |