șicanare definitie

ȘICANÁRE s.f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. [< șicana]. substantiv femininșicanare

șicanáre s. f., g.-d. art. șicanắrii; pl. șicanắri substantiv femininșicanare

ȘICANÁRE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana. substantiv femininșicanare

ȘICANÁ vb. I. tr. A face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. [< fr. chicaner]. verb tranzitivșicana

ȘICANÁ vb. tr. a face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. (< fr. chicaner) verb tranzitivșicana

șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză verb tranzitivșicana

șicanà v. 1. a întrebuința șicane sau subtilități; 2. a intenta cuiva un proces fără cuvânt; 3. fig. a necăji pentru nimicuri. verb tranzitivșicanà

ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. verb tranzitivșicana

A ȘICANA a băga strâmbe, a-i face cuiva zile amare / fripte, a pune (cuiva) strâmbe, a se ține de capul cuiva. verb tranzitivașicana

*șicanéz v. tr. (fr. chicaner). Sîcîĭ pin [!] chițibușurĭ, chinuĭesc pin [!] formalitățile legiĭ în paguba dreptățiĭ. Necăjesc p. nimicurĭ. verb tranzitivșicanez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișicanare

șicanare		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	șicanare	șicanarea
nominativ-acuzativ	plural	șicanări	șicanările
genitiv-dativ	singular	șicanări	șicanării
genitiv-dativ	plural	șicanări	șicanărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z