șicană definitie

ȘICÁNĂ s.f. 1. Sâcâială fără motiv. ♦ (Jur.) Obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. Obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-l dirija într-un anumit mod. [< fr. chicane]. substantiv femininșicană

ȘICÁNĂ s. f. 1. sâcâială fără motiv. ◊ (jur.) obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc. 3. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag. (< fr. chicane) substantiv femininșicană

șicánă (-ne), s. f. – Agasare, tertip. Fr. chicane.Der. șicana, vb. (a agasa). substantiv femininșicană

*șicánă f., pl. e (fr. chicane). Acțiunea de a șicana: a face șicane cuĭva. V. chițibuș. substantiv femininșicană

șicánă s. f., g.-d. art. șicánei; pl. șicáne substantiv femininșicană

șicană f. 1. întortochierea legii, abuz cu formalitățile procedurei; 2. fig. ceartă fără cuvânt, contestare nefundată (= fr. chicane). substantiv femininșicană

ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane. substantiv femininșicană

ȘICANÁ vb. I. tr. A face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. [< fr. chicaner]. verb tranzitivșicana

ȘICANÁ vb. tr. a face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. (< fr. chicaner) verb tranzitivșicana

șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză verb tranzitivșicana

șicanà v. 1. a întrebuința șicane sau subtilități; 2. a intenta cuiva un proces fără cuvânt; 3. fig. a necăji pentru nimicuri. verb tranzitivșicanà

ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. verb tranzitivșicana

A ȘICANA a băga strâmbe, a-i face cuiva zile amare / fripte, a pune (cuiva) strâmbe, a se ține de capul cuiva. verb tranzitivașicana

*șicanéz v. tr. (fr. chicaner). Sîcîĭ pin [!] chițibușurĭ, chinuĭesc pin [!] formalitățile legiĭ în paguba dreptățiĭ. Necăjesc p. nimicurĭ. verb tranzitivșicanez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișicană

șicană   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șica șicana
plural șicane șicanele
genitiv-dativ singular șicane șicanei
plural șicane șicanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z