reduceri si promotii 2018
Definitie șic - ce inseamna șic - Dex Online

șic definitie

SIC adv. (între paranteze într-un text citat) întocmai după original. (< lat. sic) invariabil sic

sic (lat.) adv. invariabil sic

*sic, cuv. latin care înseamnă „așa* (V. conj. și 2) și se întrebuințează la citațiunĭ ca să nu creadă cititoru că e vre-o greșeală, ci că e chear așa (V. la răzlog). invariabil sic

SIC adv. Cuvânt (care se pune de obicei între paranteze într-un text citat) pentru a arăta că e întocmai după original, cu greșeala sau cu ciudățenia sa. [< lat. sic – așa, întocmai]. invariabil sic

sic (-curi), s. n. (Înv.) Foiță de alamă, paietă. Mag. sík (Tiktin; Gáldi, Dict., 158), cf. sb., slov., ceh. sik.Der. șicui, vb. (înv., a auri, a acoperi cu aur). invariabil sic

sic adv. așa: se pune în paranteze, în urma unui text citat, spre a nu considera ca eronată forma-i curioasă sau neprobabilă. invariabil sic

SIC2 interj. v. sâc. invariabil sic

SIC1 adv. Cuvânt care înseamnă „așa”, scris, de obicei între paranteze (adesea urmat de semnul exclamării) și folosit ca indicație pentru ca cititorii să știe că o greșeală dintr-un text reprodus aparține originalului, adică autorului respectiv, și nu comentatorului. – Cuv. lat. invariabil sic

ȘIC s.n. (Argotic) Eleganță, distincție, gust. ♦ Lucru care amuză. [< fr. chic]. substantiv neutru șic

ȘIC I. s. n. eleganță, distincție, bun gust. ◊ lucru care amuză. II. adj. inv. elegant, distins, cu gust. (< fr. chic) substantiv neutru șic

șic s. n.1. Distincție, eleganță. – 2. (Adj. invar.) Elegant. Fr. chic. substantiv neutru șic

1) șic n., pl. urĭ (sîrb. slovac, ceh. šik, pol. szyk; ung. sik). Vechĭ. Fluturĭ ornamentalĭ: șic alb și galben (col.). Azĭ. Trans. și rar Munt. (Bz.). Staniol. substantiv neutru șic

2) *șic n., pl. urĭ (fr. chic, d. germ. [ge]schick, ținută, atitudine). Eleganță în haĭne saŭ în mișcărĭ: a avea șic în îmbrăcăminte. Haz: vorbă cu șic. substantiv neutru șic

șic1 adj. invar. substantiv neutru șic

șic2 (eleganță) s. n. substantiv neutru șic

șic3 (poleială, paietă) (reg.) s. n., pl. șícuri substantiv neutru șic

șic n. fam. 1. eleganță: îmbrăcat cu șic; 2. haz: glume cu șic (= fr. chic). substantiv neutru șic

șic n. foițe fine de alamă, zinc, beteală. [Ung. SIK]. substantiv neutru șic

ȘIC1 s. n. Eleganță, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ◊ (Adjectival) O femeie șic. ◊ (Adverbial) Se îmbracă șic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic. substantiv neutru șic

ȘIC2, șicuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din sb. šik, magh. sik. substantiv neutru șic

sîc interj. prin care faci în ciudă cuĭva rîzînd de nereușita luĭ: Sîc ! Așa-țĭ trebuĭe ! Sîc, că nu poți să faci ca mine! (cp. cu turc. syk, strîmt, restrîns, chinuit, jenat, d. sykmak, a strînge, a chinui). temporar sîc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului șic

șic   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șic șicul
plural șicuri șicurile
genitiv-dativ singular șic șicului
plural șicuri șicurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z