șițuire definitie

șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă verb tranzitivșițui

ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. verb tranzitivșițui

șițuĭésc v. tr. Munt. Acoper [!] cu șiță. verb tranzitivșițuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișițuire

șițuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șițuire șițuirea
plural șițuiri șițuirile
genitiv-dativ singular șițuiri șițuirii
plural șițuiri șițuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z